„Majoritatea sunt” sau „Majoritatea este”? Cum se face acordul corect?

„Majoritatea sunt” sau „Majoritatea este”? Cum se face acordul corect?

De multe ori, limba română naște discuții aprinse, mai ales când la mijloc sunt expresii des folosite de mulți dintre noi. „Majoritatea” face parte din numeroasele cuvinte din limba română care generează confuzii mai ales când trebuie să facem acordul.

În limba română există o regulă generală a acordului predicatului cu subiectul, însă mai sunt două tipuri de acord: acordul prin atracție și acordul după înțeles. În cazul acordului prin atracție, predicatul se acordă cu un alt cuvânt din propoziție, nu cu subiectul lui. Acordul după înțeles se face în acele cazuri în care subiectul este precedat de un substantiv la plural. În această categorie se încadrează și majoritatea.

Cum se face acordul în cazul substantivului „majoritatea”

„Majoritatea” este unul dintre acele cuvinte care pot fi fie singular, fie plural. Dacă vă referiți la acest cuvânt pentru a descrie o mulțime de indivizi, atunci cuvântul trebuie acordat la plural,:

„Majoritatea utilizatorilor de e-mail sunt supărați de creșterea numărului de spam.”

Dacă substantivul este folosit pentru a descrie un grup colectiv, atunci acordul se face la singular:

„O majoritate de 90% se opune programării următoarei ședințe la ora 6:00 dimineața”.

Dacă nu sunteți sigur la ce vă referiți, atunci alegeți orice formă vă sună cel mai bine.

„Majoritatea” ar trebui să fie folosit numai cu substantive numărabile: „a mâncat majoritatea prăjiturilor”, nu „a mâncat majoritatea plăcintei”. În schimb, se poate spune „a mâncat cea mai mare parte din plăcintă”.

Cât despre nuanța pleonastică a sintagmei „marea majoritate”, George Pruteanu explica în urmă cu câțiva ani faptul că această exprimare nu este un pleonasm.

„Nu, `marea majoritate` nu e pleonasm, deoarece o majoritate poate fi mică, la limită (51%) sau mare (99%)”, își motiva decizia Pruteanu.

De asemenea, pronumele nehotărât FIECARE este o altă formă care poate pune probleme atunci când ne aflăm în postura de a realiza ACORDUL. Acesta poate ține locul unui substantiv exprimat într-un enunț anterior, însă trebuie avut în vedere faptul că atunci când se află în poziția de subiect se acordă cu verbul care îndeplinește rolul de predicat, la persoana a III-a singular.

Au fost invitați douăzeci de colegi la petrecerea de ieri. Fiecare a primit invitația prin e-mail. (și nu Fiecare au primit invitația…)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *